luni, 11 ianuarie 2010

Me


Sunt zile care vin si parca trec in goana
Sunt nopti care stau si plang intr-o icoana
Sunt clipe ce sosesc si parca nu mai pleaca
Sunt lacrimi de durere ce spre pamant m-apleaca
Sunt oameni ce nu vor sa asculte chinul meu
Sunt vorbe ce ma dor si ma strapung mereu
Sunt o fiinta vie ce moare suferind
Sunt un om care nu stie ce-s vorbele de alint
Sunt chipul din oglinda ce ma priveste rece
Sunt apa care-n valuri nelinistita trece
Sunt marea-nvolburata cu valuri ce se sparg
Sunt naufragiata plutind pe un catarg
Sunt fericita in clipele ce adorm adanc
Sunt steaua cea sortita sa cada pe Pamant
Sunt astazi implinita ca te-am gasit pe tine
Si impacata totusi ca nu-s singura in lume...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu